#educareaEschimbarea: Somer, dar cu facultate. Secretul economic pe care l-am ignorat

07.11.2017 | De Lorand Soares Szasz | Dezvoltare Personala si Profesionala


“Invata, sa nu trebuiasca sa tragi, cum am facut-o noi!”

“TREBUIE sa faci o facultate daca vrei sa-ti fie bine!”

Oare cati dintre tinerii romani au auzit aceste fraze de la parinti?

Probabil ca marea majoritate. Insa pentru cati dintre ei rezultatul a fost realist?

Ziarele scriu ca “facultatile scot someri pe banda rulanta.”

Pe de alta parte, sunt domenii unde abia daca mai gasim muncitori.

Cum am ajuns aici si ce ar trebui sa facem? Si care e secretul ala economic pe care l-am ignorat?

Ca sa raspundem la aceste intrebari, e nevoie sa intelegem mai intai contextul economic.

Si vom vorbi despre un singur element din tablou, sa nu ne lungim cu teoria. Mai precis, relatia dintre dezvoltarea unei tari si distributia fortei de munca. Stai linistit, e mai simplu decat suna. 🙂

Probabil ai tot auzit spunandu-se: “Romania este o economie emergenta”. Ce inseamna asta in cuvinte simple: o tara care face progrese de dezvoltare.

Tarile lumii sunt grupate in 4 categorii, in functie de gradul lor de dezvoltare. Acest grad se masoara in IDU – indicele dezvoltarii umane.

Conform Programului ONU pentru dezvoltare, in martie 2017, Romania se afla pe locul 50 in lume in clasamentul IDU (in urcare).

Asta-i partea cu dezvoltarea. Care-i partea cu forta de munca?

Dupa cum probabil stii deja, o economie are 3 sectoare mari: agricultura, industria si serviciile. Cu cat mai sus este o tara in clasamentul dezvoltarii, cu atat mai mult exista o tendinta de:

  • scadere a procentului de muncitori din agricultura
  • crestere a procentului de muncitori din servicii

In 2007, Romania avea aproape 30% muncitori in agricultura, pe cand media la nivelul UE era de 6%. Hai sa vedem situatia mai apropiata, din 2014:

  • agricultura – 28,3%
  • industrie – 28,9%
  • servicii – 42,8%

Romania se afla pe locul 50 in clasamentul IDU, dar hai sa vedem cum sta treaba in tari de pe alte pozitii:

Exemplul 1: Mozambic

(locul 181 in lume dupa IDU)

In 2007:

  • agricultura – 77% !
  • industrie – 8%
  • servicii – 15%

Exemplul 2: India

(locul 131 in lume dupa IDU)

In 2014:

  • agricultura – 47%
  • industrie – 22%
  • servicii – 31%

Exemplul 3: Portugalia

(locul 41, adica putin peste noi)

In 2015:

  • agricultura – 7,5%
  • industrie – 24,5%
  • servicii – 68,1%

Exemplul 4: Elvetia

(locul 3, ca sa vedem si o statistica din varf)

In 2010:

  • agricultura – 3,4%
  • industrie – 23,4%
  • servicii – 73,2%!

La ce ne ajuta toate astea, legat de articol?

Ne ajuta sa vedem directia in care ne indreptam. In continuare, cu cat ne dezvoltam mai mult, cu atat va scadea procentul din agricultura si va creste procentul din servicii.

Si iata ca am ajuns la miez:

Care era situatia din Romania, in timpul parintilor nostri? Pe ce se baza comunismul? In primul rand, pe industrie si constructii, iar apoi pe agricultura. Prea putin pe servicii. Cine lucra in servicii, era considerat boier.

Si atunci, care a fost informatia pe care am auzit-o peste tot in ultimii 25 de ani?

Exact aceea cu care am inceput articolul: Fa o facultate!

De fapt, am auzit-o in atatea forme…

“Invata, sa nu trebuiasca sa lucrezi ca noi!”

“Noi am lucrat cu mana, copiii nostri trebuie sa lucreze cu capul”

“Acum sunt alte posibilitati (nu ca in vremea noastra), asa ca nu ai scuza. Fa o facultate.” etc

Te rog sa nu ma intelegi gresit. Ce scriu nu este impotriva scolii.

Ce scriu este pro-educatie, facuta cu cap.

Mark Twain spunea “Nu am lasat niciodata scoala sa stea in calea educatiei mele”.

Cu alte cuvinte, nu m-am bazat pe scoala ca imi va asigura viitorul.

Majoritatea studiilor superioare nu iti asigura nimic. Dar parintii asa au crezut – ca ne ajuta sa traim cum ei n-au avut libertatea sa o faca.

Au fost bine intentionati, dar nu au putut sa vada dincolo de greutatile comunismului.

N-au stiut sa ne spuna ca libertatea nu vine prin diplome.

N-au stiut sa ne spuna sa nu ne bazam viitorul pe Stat, ci pe noi insine.

N-au stiut sa ne spuna ca fiecare om e unic si nu TREBUIE sa urmam turma. N-au stiut… si ne-au impins la facultati.

Ne-au impins ei, ne-a impins si societatea.

Ne-a impins sistemul, cand vedeam ca uneori e mai important pe cine cunosti, decat ce stii.

Ne-a impins rusinea fata de colegii aia “destepti” care au intrat la facultate. “Vai de mine, da’ cum sa nu intru si eu?”

Ne-au impins media, filmele, cercul de prieteni, si, mai mult decat orice, ne-a impins mandria“Nu conteaza ce va fi, nu conteaza ce stiu, nu conteaza ce imi place, important este sa fiu la o facultate”.

Si ne-am inscris cu totii, valuri-valuri, la facultati care promiteau mult sau macar sunau pompos.

Fara sa denigrez pe cineva, am intalnit absolventi de Studii Europene care nu stiau vecinii Romaniei, absolventi de PR care nu stiau sa spuna 3 fraze despre utilitatea Relatiilor Publice, absolventi de Cadastru care stiau sa masoare Dezastru.

Cine e vinovat? Nimeni, ca nu ne ajuta intrebarea asta. Cine e responsabil? Asta-i altceva! Cu totii suntem responsabili.

Noi insine, alaturi de cei 3 P: parinti, profesori, prieteni, care ne-au promovat ideea unei facultati.

E chiar asa de serioasa situatia?

Mediafax scria, in august 2016, ca “5% dintre someri sunt absolventi de facultate”.

Pare un procent mic, asa-i? Uite de ce nu este mic:

  • acesti 5% inseamna peste 25 000 de absolventi.
  • ne aflam in perioada de vara economica, cand somajul are cele mai mici cote si nu trebuie sa te chinui sa cauti un job, ci te gaseste jobul pe tine.

Si atunci as indrazni sa intreb: Oare ce abilitati au acesti absolventi, de raman someri chiar si cand este din plin de lucru?

Si acum am o intrebare si mai grea: Oare cati, dintre cei care lucreaza, o fac in domeniul pe care l-au studiat?

N-am o statistica in acest sens, dar ca exemplu, i-am intrebat pe colegii mei, de pana in 30 de ani, care e situatia din generatia lor.

Absolvent de Jurnalism, spune asa: “Am fost 220 in an. Cu indulgenta, cred ca lucreaza 15 dintre ei in presa”.

Absolvent de Comunicare: “Am fost 108 in an. Cred ca sunt 7 oameni in domeniu si alti 10 in domenii conexe”.

Si daca tot suntem la capitolul intrebari grele, hai sa le punem si pe astea 2: Ce perspective de viitor au cei care lucreaza in domeniu – Vor castiga decent pe termen lung?

Catora dintre cei care lucreaza in domeniul pe care l-au studiat le si PLACE ce fac?

Ma opresc cu intrebarile aici. Nu pentru ca tu sau eu nu am avea raspunsuri, ci pentru ca stim cat sunt de reale. Si dor.

Sigur, exista si obiectii la ce am argumentat.

Da, te angajezi mai usor si mai repede daca ai studii superioare.

Sunt o multime de locuri unde ti se cere diploma. Pentru ca angajatorul vrea sa vada o baza pentru abilitatile tale.

Insa tot mai multi angajatori VAD ca exista diplome cu valoare zero, asa ca angajeaza pe atitudine, pe teste practice etc, nu pe studii.

Dar chiar daca te-ai angaja mai usor cu diploma in mana, intrebarile de mai sus raman… Ce perspective ai pentru viitor? Iti place ce o sa faci?

Si iata ca ajungem la secretul economic despre care am spus ca l-am ignorat.

Intr-o societate in care ne-am imbulzit la usile facultatilor, am batjocorit si am subapreciat lucrul cu mana.

N-am vazut ca proverbul romanesc este mai valabil ca oricand: Meseria este bratara de aur.

Draga Romanie, tu nu duci lipsa de absolventi. Nu duci lipsa de teorie, ci de practica.

Drag absolvent, student, viitor student, mesajul asta-i pentru tine:

Decat o facultate “la moda” si somaj dupa (sau un salariu de nimic, care creste mai rapid in numarul de ani decat in numarul de lei), mai bine spui stop si te indrepti spre o specializare cu indemanare practica.

Cand valul migreaza spre servicii, ramane un gol de acoperit in zona PRACTICA. O mina de aur. Nu ma crezi? Convinge-te singur:

Vezi cat este salariul unui jurnalist din Romania. Inlocuieste “jurnalist” cu alte 80% specializari pe care le gasesti in facultati. Cat o sa castige acesti oameni in 10 ani?

Apoi, vezi cat castiga un instalator, de exemplu. De 2, 3, 4 ori mai mult decat jurnalistul (mai sunt si exceptii, desigur, dar nu vorbim de extreme, ci de medii).

Ne-am grabit sa umplem facultatile si am ramas cu un gol dureros in piata practica.

Cei care stiu aceasta informatie, profita de oportunitate deja de ani buni. Bravo lor! Altii aleg sa toceasca bancile facultatii.

Vreau sa repet: nu sunt impotriva facultatii. Cine intelege asta din acest articol, sa-l mai citeasca o data. 🙂

Tot ce spun este ca:

  • facultatea nu e pentru oricine.
  • facultatea nu aduce garantii.
  • nu e suficient sa faci o facultate daca vrei sa performezi.
  • poti sa te orientezi din timp catre un domeniu practic, unde ai o paine buna de mancat.

Mesterii si altii care lucreaza in mod practic au de lucru mai mult decat pot duce. Din nou, daca vrei sa testezi: suna pentru un instalator bun sau pentru un zugrav. Vezi in cat timp vine. Vezi ce agenda incarcata are.

E o paine buna de mancat in: amenajari, instalatii electrice, tehnice, casnice, depanari si reparatii, auto, tamplarie, industria textila de lux, a ornamentelor, a pantofilor si a pielariei, in agricultura tehnologizata si cate alte idei am mai putea adauga!

Bun, dar tu si cu mine, ce putem sa facem practic, ca sa schimbam situatia in bine pe viitor?

Vreau sa-ti propun 4 actiune simple, care sa ne aduca echilibru:

1. Sa nu ne mai impingem copiii la facultate.

Cum am spus, facultatea nu garanteaza siguranta si, cu atat mai putin, performanta.

Facultatile de management suna foarte bine, te pregatesc sa conduci, dar nu te pregatesc sa servesti. Nu te pregatesc pentru o evolutie organica intr-o firma.

Chiar si “seful”, cand incepe singur, trebuie sa fie si administrator, si receptioner, si om de serviciu.

Nu amagi copilul tau cu facultatea. In schimb, prezinta-i toate optiunile, in deplina libertate. Ajuta-l sa-si faca niste calcule realiste. Ce vrea de la viata? Ce e dispus sa sacrifice? (dispus, nu constrans) In cat timp vrea sa ajunga acolo? Care e planul?

Fii un consilier pentru el sau indruma-l spre un consilier bun.

Consilier bun = o persoana care a reusit sa faca ce isi propune copilul tau

2. Sa nu mai desconsideram scolile profesionale (de arte si meserii).

Daca esti un elev care citesti acest articol, sa stii ca nu este o rusine sa fii la o scoala profesionala. La fel, daca esti parinte, nu-ti fie rusine sa-ti trimiti copilul la o astfel de scoala.

Rusinea ar spune mai multe despre tine, decat despre abilitatile copilului. Meseria e bratara de aur, iar cel care o poarta este intelept.

Fericit este cel care face ce-i place. Daca mai si castiga pe deasupra, si mai bine. Dar n-am prea vazut oameni fericiti strict pentru o diploma (decat in poze pe Facebook).

Vorba unei tinere din Cluj, care ne scria intr-un email: “La fel tin tava cu cafele in mana si cu diploma, si fara…”

3. Daca esti student sau urmeaza sa fii, gandeste-te bine la alegerea ta.

Ce vrei sa faci in viata? Tu iti cunosti cel mai bine asteptarile, entuziasmul, cunostintele.

Ce procent din cei care termina facultatea pe care vrei sa o faci ajung sa profeseze? 10%? Crezi ca esti capabil sa fii intre acei 10% din top?

Daca nu, pentru ce mai faci acea facultate? Mai ales daca o si platesti. Cu mai putin decat taxa pe un an, iti poti cumpara 50 de carti din care sa inveti tot ce ai nevoie.

Da, sunt si aici exceptii, dar din nou vorbim de media facultatilor. Ai nevoie de diploma ca sa fii medic, avocat etc. Dar nu ai nevoie de nicio diploma ca sa faci afaceri, marketing, PR, vanzari, HR etc.

Mai vrei un mic-mare secret?

In principiu, nu vei avea nevoie de facultate pentru 80% dintre joburile mainstream din viitor.

Ai nevoie de EDUCATIE, asta ramane valabil. Dar nu de facultate.

4. Daca esti antreprenor si nu stii in ce domeniu sa deschizi afacerea, ia in calcul un domeniu practic, dintre cele enumerate mai devreme.

Este o paine buna de mancat, daca ai o echipa de mesteri profesionistiNu ii ai? Fa-ti o academie ca sa ii ai.

Ia un mester, cata vreme mai sunt mesteri excelenti si da-i sa pregateasca alti oameni care sa ii calce pe urme. Plateste-l pe masura pentru asta.

Am scris acest articol nu ca sa ne intristam sau sa aratam cu degetul.

L-am scris ca sa vedem mai clar trendul si, impreuna, sa facem ceva pentru Romania. Inca mai este timp. Nu mult, dar mai este.

Cine va asculta si va aplica, se va si bucura de rezultate. Cine nu, va ramane sa se planga ce “naspa” e la noi.

Tine minte ca #educareaEschimbarea. Nu sa fortam, nu sa ne asteptam sa ploua din cer cu schimbare, ci sa educam.

Daca ti-a placut acest prim articol din seria #educareaEschimbarea, te invit sa-i dai Share.

Fii parte din aceasta miscare de educare. Da-l prietenilor tai, pentru ca nu stii niciodata pe cine va impacta cel mai mult.

Iti multumesc ca vezi speranta in Romania!

Cu prietenie,

Lorand (care nu a terminat facultatea) Soares Szasz

P.S.: Stiai de seria #educareaEschimbarea?

Sunt 5 articole care apar saptamanal (acesta e primul), pe teme de interes in Romania.

Am lasat vot liber la peste 250 000 de romani si ei au decis care sunt aceste teme.

Daca saptamana asta am vorbit de un mit din educatie, saptamana viitoare vom dezbate unul dintre cele mai sacaietoare mituri din afaceri: Mitul „fara bani nu pot sa incep”.

Ne revedem atunci, tot pe blog.