De vorba cu echipa mea – Petruta Boga

03.12.2015 | De Lorand Soares Szasz | De vorba cu echipa mea

Petruta intra in Coaching4You in urma cu 1 an si 8 luni. Descurajata, fara incredere in ea, participa la ultimul ei interviu inainte sa se intoarca acasa, in Baia Mare, la parinti.

Nici ei nu i-a venit sa creada cand a aflat ca primeste postul, dar eu stiam ca fata aceea timida avea sa prinda aripi. Surpriza a fost ca a facut lucrul asta mai repede decat credeam. A pornit ca asistent manager, a trecut in departamentul de evenimente, in cateva luni a ajuns sa il conduca, iar acum i-am dat echipa pe mana – este Senior HR Managerul nostru.

Povestea ei e fantastica si reuseste sa ne dea lectii tuturor, zilnic. Pe cat e de mica, fizic, pe atat de mare ii e inima. Hai sa o cunoastem mai bine, impreuna. 🙂

A fost o schimbare – sa treci de la managementul evenimentelor – la managementul resurselor umane. Ti-a fost greu sa faci asta?

Ambele domenii ma pasioneaza. La evenimente lucram cu clientii, aici lucrez cu colegii mei, deci am ramas aproape de oameni, ceea ce pentru mine e perfect. De afectat, sigur ca m-a afectat intr-o anumita masura. Inainte calatoream saptamanal, 3zile. Faceam o munca dinamica, eram in priza.

Ca Senior HR Manager fac o munca mai minutioasa, foarte frumoasa, dar care presupune o grija deosebita si care ma cucereste zilnic.

Ai intrat in firma ca asistent manager, ai evoluat in departamentul de evenimente, iar acum conduci departamentul de HR. Te-au ,,pregatit” celelalte functii pentru munca cu oamenii din echipa?

Evident, au fost cateva lectii care, impreuna, au condus catre acest drum. Ca asistent manager, am reusit sa vad bazele fiecarui departament. Eu cunosteam cate ceva de la fiecare, colaborand cu toti colegii, zilnic. La evenimente, mi-am descoperit vocatia de a lucra si interactiona cu oamenii, de a gasi solutii atunci cand se iveste o situatie neplacuta. Munca asta m-a ,,calit”.

Practic, aceste doua experiente cumulate mi-au pus bazele dezvoltarii ca om de HR. Reusesc sa comunic mai usor cu ei, sa vorbesc ,,limbajul fiecaruia” natural.

Cand ai venit in firma, imi amintesc, aveai pozitia ghiocelului – era inca un interviu pe care nu credeai ca il vei trece. Nu aveai incredere ca poti sa reusesti. Acum, la aproape 2 ani de cand ai venit, ii motivezi pe cei care sunt cum erai tu atunci. Cum reusesti?

Tocmai pentru ca am trecut pe acolo, reusesc sa inteleg fiecare stare de demoralizare si descurajare. Din fericire, eu am avut colegi care, incet, incet, mi-au cladit stima de sine.

Acum, acolo unde altii vad cazuri imposibile, eu stiu din propria experienta ca nu exista imposibil. Ca totul tine de perspectiva si incredere in sine. Pana la urma, primul pas este sa empatizezi cu omul… De acolo se poate construi frumos. Eu sunt exemplul ca se poate.

Pentru tine ce inseamna empatia?

Abilitatea de a asculta si de a ajuta omul, fara sa ii preiei starea negativa. Daca ii preiei starile, te incarci si tu cu emotii negative si nu ajungi la niciun rezultat.

Cheia empatiei sta in a asculta, a intelege si a gasi solutii, fara sa iei nimic personal sau sa te impovarezi.

Esti un om drag echipei…ai multi prieteni printre colegi. Cum reusesti sa le evaluezi munca si rezultatele, fara ca acest lucru sa afecteze relatia voastra?

Colegii imi spuneau constant ca ma vad ca lucrand in HR. De cand lucram pe alt post, ziceau ca mi se potriveste functia, tocmai pentru ca stiu sa ascult si sa motivez…

M-au sprijinit mult. Nu e simplu sa le separi – prietenia de mediul de munca, mai ales ca la noi in echipa e o atmosfera foarte prietenoasa. Dar, in acelasi timp, fiecare dintre noi are maturitatea de a intelege ca evaluarea e parte a muncii mele, dar si a lor.

Ca sa nu existe dubii, discut deschis cu fiecare si am incredere in sinceritatea lor fata de mine.:-)

Daca unul din membrii echipei nu reuseste sa isi indeplineasca targetul, ce faci ca sa il ajuti sa se concentreze pe ceea ce este prioritar pentru bunul mers al firmei?

Trebuie, inainte sa vin cu solutii de acasa, sa vad unde e cauza – daca e externa sau interna. Si cauzele te pot surprinde, de aceea le acord mare atentie.

Dupa ce analizez cauza sau cauzele, fac un plan impreuna cu persoana respectiva prin care identificam in ce masura il pot ajuta eu sau un alt coleg din departament.

Scopul nu este sa micsorez targetul – sa il aduc mai aproape de om, ci imi ajut colegul sa se apropie de tinta  – sa vada ca poate sa indeplineasca mai mult decat ceea ce si-a propus.

La nivel de echipa, politica noastra este aceea de motivare prin recompense. Nu pedepsim pentru greseli, ci gasim solutii ca situatiile sa nu se mai repete. Nici managementul companiei nu si-a castigat respectul nostru prin frica, asa ca nu o sa fac eu asta in departamentul de resurse umane. 🙂 Cred in relatii armonioase.

Stiu ca ai acordat multa atentie dezvoltarii inteligentei emotionale… In ce fel te-a ajutat inteligenta emotionala in gestionarea resurselor umane?

Inca de a ma angaja eram atrasa de cunoasterea emotiilor umane, de-asta am si studiat psihologia. Fiecare actiune are la baza un background emotional. Daca stii sa iti gestionezi emotiile eficient, rezultatele vor fi pozitive. Rolul meu acum este sa transmit mai departe aceste informatii.

Care sunt ingredientele unei echipe fericite si unite?

Respectul reciproc, sinceritatea, integritatea si libertatea de a actiona in functie de personalitatea ta.

Si abilitatile profesionale unde sunt in aceasta ecuatie?

Abilitatile profesionale se pot invata, dar soft skills si cei 7 ani de acasa, ori fac parte din fiinta ta, ori nu. Prefer un om sincer si integru pe care sa il trimit la cursuri de specializare, decat un specialist care nu stie sa relationeze.

Asa e Petruta – un om simplu si frumos, cu o inima imensa care apreciaza ceea ce a primit, oferind mai departe inzecit. 🙂

Lorand (care crede in potentialul oamenilor) Soares Szasz