De vorba cu echipa mea – Heidi Cucu

04.06.2016 | De Lorand Soares Szasz | De vorba cu echipa mea

Te salut!

Astazi iti fac cunostinta cu Heidi, PR-ista mea. 🙂  Heidi a reusit sa ne castige increderea inca din prima clipa si in mai putin de 2 ani a ajuns PR Manager, adica se ocupa de imaginea mea si a companiei. 🙂

Ce apreciez eu cel mai mult la Heidi este faptul ca este un profesionist desavarsit, dar care nu a uitat sa fie  un copil voios, plin de viata si umor. Reuseste sa isi faca colegii sa zambeasca in fiecare zi si este foarte atenta la cei din jur pentru a le fi alaturi in cele mai importante momente. Apreciez naturaletea cu care isi exprima opiniile si modul curajos in care accepta orice provocare.

E o persoana care se ghideaza dupa valori sanatoase in viata , dar cel mai bine te las sa descoperi omul frumos din spatele profesionistului.

Heidi tu esti spiritul vesel al echipei si reusesti sa aduci un zambet pe fata fiecarui coleg indiferent de provocarile prin care trece. Ce e pentru tine umorul?

Umorul e viata. E un lucru pe care l-am invatat din familie.  In cele mai dificile situatii din viata, oricat  de trist ai fi, exista portita asta de scapare. E culoarea din viata, daca vrei, si o inepuizabila sursa de creativitate.

Sa reusesti sa duci o viata fericita chiar si in situatiile tensionate insemana sa traiesti cu adevarat. Iubesc sa am alaturi de mine oameni care stiu sa rada cu tot sufletul, iar daca eu pot sa fiu un astfel de om pentru cei din jur nu poate decat sa ma bucure.

Job-ul de PR nu e foarte cunoscut si popular pe la noi. Cum reusesti sa explici unui copil de 7 ani, de exemplu, ceea ce faci?

Sunt persoane carora ,cand le-am spus ca sunt PR , m-au intreabat senin: „ a, deci canti la pian?” (rade).  Acum la modul cel mai serios, inclusiv parintii mei au avut o provocare in a intelege ceea ce fac. Asta pentru ca nu e o meserie traditionala cu care sa fie familiarizati.

Sa revin la intrebarea ta. Cel mai usor mi-ar fi sa explic unui copil de 7 ani ce e PR-ul, asta pentru ca ei sunt mult mai deschisi la povesti decat suntem noi. Iar frumusetea si totodata provocarea unui PR este sa descopere povestile ascunse si sa le arate lumii prin diferite instrumente. Unul din ele ar fi blogul, ca tot vor citi oamenii discutia asta dintre noi pe un blog. Sau poti sa spui povestile in social media, mass-media traditionala sau colaborand cu influenceri. Magia se intampla atunci cand reusesti sa oferi povestea potrivita canalului potrivit. 🙂 Pe langa asta, mai e nevoie de personaje ale povestii care sa inspire, un limbaj care sa motiveze si autenticitate. Cu cat esti mai real, cu atat vei fi mai iubit si apreciat de catre cine merita.  Atata vreme cat le dai oamenilor povesti care sa-i incante, vor vorbi singuri despre ele ulterior.

In acelasi timp, treaba PR-ului este sa mentina o poveste atractiva si ,,curata”, fara sa arunce mizerie sub pres. 🙂 Cauti in fiecare lucru marunt o lectie sau cativa pasi pe care intreaga lume daca i-ar urma ai fi linistit ca ai reusit ceva frumos.

Ce te-a ajutat pe tine cel mai mult si care este sfatul pe care l-ai da unui tanar la inceput de drum?

Sa nu aiba rabdare pana la 22-23 de ani sa afle ,,cu ce se mananca viata”. Ce m-a ajutat pe mine cel mai mult nu a fost o inteligenta peste medie, ci faptul ca nu am stat niciodata locului.  La 16 ani bateam la usile redactiilor de ziare cu ghiozdanul in spate si ii rugam sa ma lase sa scriu gratuit pentru ei ca sa imi pot forma ,,mana de scris”. Bani si asa nu aveam, ca eram eleva, asa ca macar imi faceam viata mai interesanta (rade).

Mai tarziu am realizat ca neastamparul meu de a invata a facut diferenta intre mine si alti tineri in fata unui angajator.

Care a fost cea mai mare provocare in munca ta de PR?

Sa reusesc sa ii inteleg pe ,,hateri”. Sa gandesc raspunsuri pentru ei in asa fel incat sa reusesc sa pastrez demnitatea companiei si sa nu ne manjim cu uneltele pe care ei le folosesc.

Pana la urma suntem oameni si avem tendinta sa ne enervam si sa fim ,,reactvi”, insa am invatat ca e nevoie sa faci un pas in spate, sa respiri si sa iti dai seama ca fiecare are dreptul la opinie, chiar daca limbajul pe care il foloseste e uneori grosolan. Nu cred ca reclama negativa e tot reclama, insa un brand despre care toata lumea vorbeste de bine e putin suspect.  Opiniile negative arata ca si noi suntem oameni care nu suntem perfecti, care nu multumim pe toata lumea, dar asta nu inseamna ca nu ne facem bine treaba, ci ca suntem umani si invatam din greseli.

Situatiile de criza sunt cele mai palpitante momente in care trebuie sa imi pastrez echilibrul si sa judec la rece care e cea mai potrivita varianta pentru companie. Am si gresit, ce-i drept, insa incerc sa imi iau de fiecare data timpul necesar sa pot sa imi fac o imagine de ansamblu si sa actionez in consecinta.

Inainte sa intri in firma, tu ai mai lucrat in presa (presa scrisa si TV). Ai stiut dintotdeauna ca iti doresti sa iti construiesti o cariera in aceasta directie sau ai descoperit pe parcurs talentul tau?

Cum iti ziceam, la 16 ani am  inceput sa lucrez in presa scrisa. Intre timp, am cochetat si cu ideea de a face teatru. Si astea trei au un lucru in comun – toate sunt intr-un fel sau altul o forma de a spune povesti oamenilor. Asa ca sunt convinsa ca asta este menirea mea in viata. Nu am stiut ca vreau sa fac PR, dar ma bucur ca s-a intamplat sa fie asa.

De unde ai invatat sa spui povesti? De obicei oamenilor le este greu sa spuna povesti prin care sa inspire si pe cei din jur, tu cum ai reusit?

De mica mi s-au spus foarte multe povesti, asta pentru ca am crescut intr-o familie de povestasi. 🙂 Bunica mea are un mod aproape magic de a spune povesti cu ritual.

Tehnica am invatat-o in redactie si pe teren – ascultand povesti si mai departe citind. Inca invat sa spun povesti si, de obicei, cele mai multe lucruri le invat fie de la copii, fie de la batrani. Cu cat povestesti mai simplu o intamplare complicata, cu atat mai frumos e rezultatul. 🙂

Care sunt valorile dupa care te ghidezi?

Valoarea suprema pentru mine este libertatea de exprimare. Mi se pare esential sa avem puterea de a ne exprima si sa reusim sa facem asta cu demnitate. Si chiar mai important decat asta gasesc respectul fata de opiniile si valorile aproapelui. Cred ca astea sunt valorile fara de care nu as putea ,,functiona”.

Ce stii acum si ti-ai fi dorit sa stii in urma cu 5 ani?

Sa reusesc sa identific mai bine oamenii care merita sa ii am aproape in viata. Sa reusesc sa imi aleg mai bine oamenii in functie de valorile mele si stilul de viata pe care mi-l doresc. Nu sunt exclusivista, insa e important sa fim constienti ca fiecare om care intra in vietile noastre contribuie fie la cresterea sau regresul nostru.

A fost cu adevarat o provocare sa fac schimb de roluri cu Heidi, de obicei ea este cea care transmite povesti frumoase :-), insa a fost o placere sa fac asta pentru ca voiam sa impartasesc cu tine povestea ei si sa te inspire si pe tine asa cum ne inspira zilnic pe noi. Heidi, iti multumesc ca ai ales sa crezi in visul nostru si iti doresti sa schimbam in bine vietile celor din jur.

Lorand (mai mult prieten decat sef) Soares Szasz