De vorba cu echipa mea – Diana Crisan

09.09.2015 | De Lorand Soares Szasz | De vorba cu echipa mea

Cand ai vorbit ultima oara cu angajatii tai? Sau daca esti angajat – cu sefii tai?

Ati discutat proiecte, bugete, statistici sau ai apucat sa vezi si dincolo de profesionistul care statea in fata ta?

Pe mine imi place sa cred ca deja ma cunosti destul de bine. Stii cata pasiune pun in ceea ce fac si, mai ales, stii ca aceasta este menirea vietii mele.

Mai stii si ca fericirea suprema este sa petrec timp cu sotia mea.

Insa, am alaturi de mine o echipa fantastica si imi doresc sa ajungi sa ii cunosti si tu, atat cat se poate, pentru ca despre oamenii frumosi merita sa afle toata lumea. Pana la urma avem nevoie de exemple pozitive.

Asa ca astazi inaugurez o noua rubrica a blogului – ,,De vorba cu angajatii mei”. Ca noi toti, ei au multe lectii frumoase din care putem invata.

Voi incepe discutia mea cu o tanara de la care am invatat ce inseamna ambitia neinfricata si perseverenta. Diana Crisan venea in firma mea acum peste trei ani si jumatate ca asistent manager. Acum e directorul executiv si, la doar 26 ani, este mana mea dreapta.

Lorand: Vreau sa dau ceva ,,afara din casa”. Membrii echipei sunt fascinati de cat de bine delimitezi Diana – liderul de echipa care conduce o afacere de Diana – prietena cu care ies cateodata in oras si se distreaza. Cum reusesti sa faci asta?

Diana: Eu iubesc si respect oamenii in orice situatie la fel, pentru ca nu exista o Diana in business si o alta Diana in viata personala. Nu suntem doua, ci doar una cu o singura viata si cu aceeasi oameni in ea. Dar, cand e business e business si ne concentram pe rezultate si pe a face lucrurile sa se intample si cand suntem in timpul liber este vorba despre prietenie. Dar in fiecare „rol”, scopul meu e sa ii ofer ce am eu mai bun celui de langa mine.

Lorand: Daca ar fi sa ne uitam in urma, la copilaria ta, care ar fi top 3 lectii pe care le-ai invatat din educatia pe care ai primit-o in familie si la scoala?

Diana: Lectiile cele mai importante pe care le-am invatat in copilarie sunt de la parintii mei. Un top 3 ar suna cam asa:

1. Nu exista „nu pot”, orice se poate daca vrei.

2. Nu te concentra pe ceea ce vrei sa iti ofere celelalt, ofera-i tu tot ceea ce ai mai bun, pentru ca restul vine de la sine.

3. Intrebarea pe care mi-o pune mama si acum: ,,Azi ce idee buna ai avut?”

Lorand: Daca tot veni vorba de familie care e importanta, tu mai ai si o cariera frumoasa… cum se impaca cele doua la 26 ani?

Diana: Asa cum spuneam si inainte, pentru mine nu exista viata personala si viata profesionala. E pur si simplu viata mea si atat. Tocmai de aceea, la mine nu exista un program strict pentru a munci sau pentru a-l petrece cu familia. Citesc, ma dezvolt si dupa „programul de munca” pentru ca nu simt ca o fac pentru altii, simt ca o fac pentru mine, ca mai apoi sa ofer ceva folositor celor din jur. Si cu toate acestea, e foarte important echilibrul pentru mine. Nu vreau niciodata sa cad intr-o extrema, indiferent care e aceea, ci vreau doar sa fiu implinita din toate punctele de vedere. Si aici cred ca intervine atitudinea mea: multe persoane ma intreaba cand am timp sa fac atat de multe lucuri. Nu am mai multe ore pe zi ca tine sau ca altcineva, ci doar ma organizez foarte bine. Oricat de multe am de facut sau cat de obosita sunt, sportul si timpul cu cei dragi sunt prioritati. Asa cum am invatat de la tata, orice se poate daca vrei. 🙂

Lorand: Ai ajuns vreodata sa regreti ca ai muncit cand altii ,,traiau” – petreceau sau faceau lucruri firesti tineretii?

Diana: Buna intrebare si des intalnita. Nici vorba de asa ceva. Pentru mine, asta inseamna sa „traiesc”. Desi la varsta mea, teoretic, fac semnificativ mai multe lucruri decat majoritatea tinerilor, nu am simtit niciodata ca „mi-am pierdut tineretea”. E doar vorba despre alegerile mele. Provocarile, noutatea, iesirea din zona de confort, evolutia reprezinta un stil de viata pentru mine si nu o povara pe care mi-a impus-o societatea. Pentru mine, asta inseamna sa „traiesc”, facand ce fac azi si ce voi face si maine.

Lorand: Hai sa scoatem ,,artileria grea”: Care a fost cea mai mare provocare, care poate te-a coplesit de cand lucrezi in coaching4you?

Diana: Cu siguranta, cea mai mare provocare a fost crearea si dezvoltarea unei echipe fericite si productive. E o provocare pe care eu o iubesc, dar care la inceput mi-a dat cele mai multe fustrari. Eram fustrata pentru ca habar nu aveam ce inseamna sa motivezi cu adevarat un coleg si cum anume sa il ajut sa simta aceeasi implinire si fericire in firma ca mine. A fost o perioada in care am citit foarte mult, am cautat informatii in orice sursa care imi iesea in cale si tot atunci a fost perioada cand am gresit si esuat cel mai mult. Asa invatam, din greseli, iar acum ma uit cu drag la acele „inceputuri”.

Lorand: Dar cea mai frumoasa realizare?

Diana: Categoric, aceeasi de care iti povesteam la intrebarea anterioara. In momentul in care am inceput sa inteleg cum functioneaza psihologia omului si puteam sa descopar care e visul fiecarui coleg, am reusit sa ii ajut cu adevarat la indeplinirea viselor lor. Fiecare dintre noi suntem in firma nu pentru viziunea firmei, nu pentru oamenii alaturi de care lucram, ci pentru ca ne imaginam ca viitorul nostru va arata bine, in aceste circumstante.

Fiecare dintre noi ramanem intr-o firma, atata timp cat credem ca ne pot ajuta sa avem un viitor frumos. In momentul in care nu mai credem asta, plecam in alta firma, unde sa ne atingem visul. 80% din timpul meu il aloc acestui aspect: cum sa descopar visele colegilor si cum sa ii ajut sa le depaseasca. Iar in momentul in care am vazut primele rezultate, bucuria respectiva mi-a dat o energie pe care nu ti-o pot exprima in cuvinte. De ce? Pentru ca acesti oameni, daca sunt fericiti, vor transmite, cu siguranta, mai departe fericirea clientilor nostri si vor face tot posibilul sa ii ajute cum stiu ei mai bine. Si uite asa, simt ca si prin ajutorul meu, impreuna, schimbam lumea.

Lorand: Tu ai lucrat si ca asistent manager, ai schimbat cateva posturi dupa aceea…care ar fi un sfat pe care l-ai da angajatilor?

Diana:   Sa nu se concentreze pe cresterea in cariera sau pe cresterea salariului, pentru ca vor pierde timp asa. Sa nu intelegi gresit, si eu imi doream ambele aspecte mentionate, dar nu m-am concentrat asupra lor. Stii ca nu a fost nevoie niciodata sa vin sa iti cer o crestere, pentru ca m-ai surprins inainte sa zic eu ceva. Si asta doar pentru ca focusul meu a fost pe: cum pot eu sa ofer mai mult decat se asteapta si mai mult decat mi se cere. Am facut tot posibilul sa imi depasesc mereu limitele si aprecierile au venit de la sine. Si da, aceasta e o lectie pe care am invatat-o si de la tine: ofera si vei primi inzecit.

Lorand: Pentru ca acum conduci o echipa si o afacere, te voi ruga sa oferi un sfat pentru cei care au afaceri sau sunt lideri. Recunosc, sunt tare curios.

Diana: Cred cu tarie ca cel mai important aspect intr-o firma, cel caruia e foarte important sa ii acorzi cea mai multa atentie, sunt oamenii si motivarea lor. Dar si mai important este echilibrul. Echilibrul dintre a crea o echipa fantastica si a avea profit in urma activitatiilor echipei. Daca te afli in oricare dintre extreme, fie la cea in care te concentrezi doar pe oameni si pe a crea o organizatie frumoasa, fie in cea in care vorbesti doar despre vanzari, profit si bani, e imposibil sa creezi o companie durabila. Si, apropo de acest subiect, recomand cu drag cartea „Afaceri cladite sa dureze” de Jim Collins, pentru ca este o carte pe care fiecare antreprenor ar fi bine sa o citeasca.

Lorand: Care e cea mai importanta lectie pe care ai invatat-o in cariera?

Diana: Am invatat multe, foarte multe, dar cred ca cea mai mare lectie a fost sa inteleg cu adevarat ce inseamna sa fii lider. Cu siguranta stiti cu totii acele imagini cu liderul in fata si toti ceilalti care il urmeaza. Si asa am invatat de la multi „intelepti”, ca a fi lider inseamna sa ii faci pe ceilalti sa te urmeze, sa vina dupa tine.

In putina, dar intensa mea experienta in leadership, mi-am dat seama ca a fi lider inseamna altceva. Cred ca aceasta situatie despre care iti spuneam, e doar o etapa intr-un leadership profund si complet. Si atunci, imaginea initiala se schimba: tu, liderul, esti in spate si toti ceilalti sunt in fata ta. Ca lider e foarte important sa fii un exemplu pentru ceilalti si sa ii inspiri, astfel incat ei sa isi ia zborul si sa isi creeze propriul succes. Cred ca reusita unui lider e sa ajunga cei pe care i-a inspirat si ajutat la independenta, sa isi gaseasca directia singuri

Lorand: Ce este pentru tine esecul?

Diana: Esecul a avut multe forme pentru mine si inca are. Acum cativa ani, esecul era pentru mine ceea ce era pentru majoritatea persoanelor, un moment de suparare, de victimizare si de gasit vinovati. Si asta pentru ca asa ne e mai usor sa trecem peste ideea ca nu suntem atat de „buni” precum am crezut mereu. Am invatat pe parcurs sa imi asum raspunderea. Sincer, am ajuns la performanta in care esecul a luat o alta forma pentru mine: acum a avea un esec e un moment pe care il apreciez, pentru ca stiu ca acela e momentul in care devin mai buna. Da, evident ca ma supar cand se intampla, dar imi trece foarte repede, pentru ca nu am timp pentru asa ceva si e o lectie in acea situatie.

Lorand: Dar succesul?

Diana: Pentru mine, succesul, pe scurt, inseamna atat: fericirea si bucuria celuilalt. Daca el e fericit datorita mie, cu siguranta si eu voi fi fericita datorita lui. Succesul e diferit pentru fiecare. Societatea ne-a creat standarde de succes care, din pacate, sunt preluate de majortatea oamenilor si setate ca obiective personale. E foarte important ca fiecare dintre noi sa ne punem intrebarea: „Ce inseamna succesul pentru mine? Ce ma face sa fiu implinit?”. Pentru mine, poate sa fie sa am doi copii, sa ii ajut pe ceilalti, sa fiu expert in domeniul meu etc si pentru tine poate sa fie total diferit. De ce am ajuns sa vrem toti multi bani, multe masini, firma sau cine stie ce inventie a societatii care a decis ca doar daca le bifezi pe acestea esti un om „de succes”?

Lorand: Crezi ca succesul se invata? Te intreb pentru ca mi-ai lansat provocarea de a scrie impreuna o carte despre succes…

Diana: O, da! Daca ti-ai stabilit clar ce anume inseamna succesul pentru tine si care sunt visele tale, iti ramane doar sa inveti mult si sa descoperi cum sa ajungi acolo. Cred ca exista suficienti oameni pe acest pamant care sa fi trecut prin toate situatiile posibile si sa fi invatat lectii importante. De la ei putem invata si descoperi acel „cum”, prin diverse forme: carti, filmulete, mentorat etc.

Sincer si fara sa zic vreun cliseu, de cand sunt in firma mi-am schimbat extrem de mult viata in bine. Si faptul ca sunt implinita m-a facut sa imi doresc sa ofer si eu mai departe „cum”-ul meu si celor din jurul meu. Cea mai buna varianta a fost cartea cu tine, pentru ca majoritatea lectiilor le-am invatat de la si cu tine.

Lorand: Care este cel mai mare vis al tau?

Diana: Cel mai mare? Sa am puterea si intelepciunea sa imi rasplatesc parintii si sa le ofer macar o parte din ceea ce imi ofera ei mereu. Mi-ar placea sa le pot oferi mai multe concedii pe an si orice altceva care sa ii face sa se bucure de viata. Asa au facut si ei mereu pentru mine. 🙂

Lorand: Nu ai avut ocazia sa faci asta pana acum, dar ma bucur ca o poti face de aceasta data. Ce ti-ai dori sa transmiti publicului nostru?

Diana: Sa nu uite sa viseze, pentru ca acesta este cel mai mare impediment in dezvoltarea lor. Visele e musai sa ti le creezi tu si sa nu ii lasi pe altii sa le proiecteze in locul tau. In schimb, metoda prin care poti sa le atingi o poti invata de la cei din jurul tau, pentru ca azi ai acces la solutii chiar si pentru ceea ce pare imposibil.

Aceasta e Diana, pe scurt. Un om frumos, impreuna cu care stiu ca pot sa schimb lumea. 🙂

Te invit sa meditezi acum… uitandu-te in urma ta, care sunt cele mai importante lectii pe care le-ai invatat? Te-au condus ele la succes?

Lorand (caruia ii place sa invete de la oamenii din jur) Soares Szasz